Fratilor si părintilor, bun este postul, numai de va avea si pe
însotitoarele lui, pe cele care i se cuvin lui, care sunt pacea, buna voire,
buna ascultare, blândetea, milostivirea si toate celelalte, câte sunt în
îndreptările bunătătii. Ci diavolul, ca un vrăjmas si tulburător al mântuirii
noastre ce este, ce mestesugeste si ce iscodeste Toate cele potrivnice
pune în postitori si îi face pe ei să fie obraznici si să întoarcă vorba, aspri,
mâniosi, iuti, măreti în zadar, pizmuitori, grăitori de cele urâte. Si în ce
.chip Pricinuindu-le celor ce postesc, mai multă vătămare si pagubă din
patimile acestea, decât folosintă prin postirea lor. Ci noi să cunoastem
întelegerile si mestesugirile lui si să petrecem aceste cuvinte si,
totdeauna, cu pace, cu blândete si cu liniste, suferind fiecare pe cei multi;
cu dragoste, cunoscând că, o postire ca aceasta, este plăcută si bine
primită la Dumnezeu. Iar dacă ne vor lipsi acestea, orisicâtă osteneală
vom face, ea va fi zadarnică si ne alegem numai cu greaua pătimire a
postului.
De trebuintă este, dar, să postim, pentru că postul vestejeste trupul,
iar sufletul îl împuterniceste, îl înnoieste. Că pe cât omul nostru, cel din
afară, slăbeste, pe atât cel dinlăuntru, se înnoieste, din zi în zi, precum
grăieste Apostolul. Si usurinta cea de un ceas a necazului, ne pregăteste
nouă multă multime a slavei celei vesnice, în ceruri. Deci, socotind si
aducându-ne aminte de răsplătirea cea viitoare, să răbdăm ostenelile
bunătătii, cu îndelungă-răbdare, multumind lui Dumnezeu, Tatăl, că ne-a
învrednicit pe noi să avem parte cu Sfintii, întru lumină, si ne-a izbăvit pe
noi din stăpânirea întunericului si ne-a mutat întru împărătie.
Au nu ne împărtăsim în toate zilele din preacuratul Său Trup si
Sânge Si ce altceva ar fi mai dulce decât Sfânta Împărtăsire, care
dăruieste viată vesnică, celor ce se împărtăsesc cu constiinta curată Au
nu vorbim în toate zilele si noptile împreună cu dumnezeiescul David si cu
ceilalti Sfinti Părinti si luminători ai Sfintei noastre Biserici Ce altă
mângâiere a sufletului, mai mare decât aceasta, este Au nu ne-am
despărtit si am iesit din prietesugul lumii celei mincinoase si din rudeniile
noastre cele după trup, pentru Domnul Ce altă viată, iarăsi, ar fi mai
fericită sau mai înaltă decât aceasta, că vietuirea noastră este în ceruri, de
unde asteptăm Mântuitor, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Care va
schimba trupul smereniei noastre, spre a se face el asemenea cu Trupul
măririi Lui, prin lucrarea care I-a supus Lui toate Deci, fratilor, să avem
bucurie si veselie, defăimând si călcând tot felul de pofte rele ale trupului.
Pentru că tot trupul este ca iarba si toată slava omului, ca floarea ierbii.
Uscatu-s-a iarba si floarea el a căzut, iar lucrul bunătătii rămâne în veac.
De pătimeste rău cineva dintre noi, să se roage, precum grăieste
Scriptura. Dacă, altul este voios, să cânte. Altul este ispitit de patima cea
rea a păcatului, de vreme ce si diavolul nu conteneste niciodată lupta cu
noi, să rabde, auzind pe cela ce grăieste “Fericit este acela care rabdă
ispita, că, iscusit făcându-se, va lua cununa vietii, pe care a făgăduit-o
Domnul celor ce-L iubesc pe El.” Dacă pe acestea le cunoasteti, a zis
Domnul, fericiti sunteti de le veti face.
Acestuia slavă în veci. Amin.